Râu bătrân

August 10, 2017

Râu bătrân care
duci vremea spre mare,
vechimile spun
c-ai fost tot bătrân
și-aceleași izvoare
tot tinere-ți rămân.

 

rivus

Mod

August 9, 2017

Mi-am ciupit aparența de coaste-n
tavernă.

(Mai sus, în anagramă, numele unui oraș de la mare, a trei plaje din apropiere și al unui tip de navă care se poate vedea ocazional mai ales de pe una din ele.)

Imagini

August 8, 2017

Orice imagine este
pictată peste altă imagine
(de la început în univers
e lipsă de spațiu).

Mi-am părăsit fără regrete
autoportretul meu nesemnat;
l-am lăsat să aștepte ceva, cuminte
ca un suport,
ca o pânză goală.

Masa din bucătărie

August 8, 2017

Doar o pâine într-o pungă,
semănând atât de bine
cu un pui congelat.

Blitz

August 6, 2017

Trenul gonește în beznă. Din când în când, în întunericul aproape desăvârșit, răzbate micul fulger al aparatului meu foto. O imagine a lumii e capturată și tradusă – foarte aproximativ- în biți.
Asemenea iluminări bruște -rumegate apoi secole de-a rândul- au dat cultura noastră omenească. Uneori e fulgerul celest, alteori e blitzul unui aparat foto. Lumea imensă și necunoscută e undeva dincolo de fereastra trenului.
Iar trenul merge.

În apa mării

August 6, 2017

În apa mării bătrânii
joacă șotron.
E-atât de ușor aici
să sari într-un picior.
Pe fundul de nisip totul
e foarte exact:
liniile sunt trasate
încă de-acum un veac.

Sedentarii

August 4, 2017

Demult, toți oamenii erau migratori între nord și sud, ca păsările. La sfârșitul verii, pregătirile pentru călătoria spre țările calde erau în toi. Și, exact ca la păsări, cei neputincioși erau lăsați în urmă. Frigul toamnei, gerul iernii și animalele sălbatice urmau să și-i împartă.
Doar că într-un an abandonații au supraviețuit. S-au adăpostit în peșteri; și au descoperit o nouã sursă de hrană: carnea.

Iar când gloatele vesele s-au întors din sud, în primăvara târzie, au fost întâmpinați de semenii lor răzbunători, deveniți bestii cu obrajii vopsiți cu sânge. Îmbrăcați în piei crude de animal, înarmați cu bâte și sulițe de lemn, i-au îngrozit pe migratorii pașnici atât de mult, încât aceștia s-au întors în anul acela în sud. Nu au revenit nici în anul următor, dar au trimis un mic corp expediționar înarmat, care s-a luptat cu nordicii, obținând unele succese și prăzi.

Așa a devenit omul sedentar.

(Firește, lucrurile nu s-au întâmplat așa, iar textul de mai sus e doar o metaforă.)

Plajă

August 4, 2017

Sunt vizitat de vrăbii,
am firmituri
în colțuri de guri,
pe muchii de săbii.
Nepământean
ca atâtea alte sarmale
întinse pe cearșafuri în cale,
la margine de ocean.

Scoica din mare

August 4, 2017

Am pierdut o scoică
luată din mare
(marea o pierduse și ea ).
Până la urmă scoica se va întoarce în mare
și-apoi, poate, la mine
și tot așa.

Țărm de apus

August 3, 2017

Aș rămâne aici,
ca un pescar bătrân
așteptând toamna.