Șopârla

Puntea de scânduri

părea că nu duce nicăieri,

dar am pășit cu grijă pe lemnul putred

și am mers o vreme încrezător-

-pentru că orice punte

duce undeva.

Acolo, pe punte, am întâlnit o șopârlă

care nu s-a speriat de mine

oricât de aproape m-am aplecat

să o văd mai bine pe scânduri.

De obicei șopârlele fug; eu însă

știam că aceasta nu va fugi:

pentru că rostul ei adânc era să fie atunci, acolo,

pentru că ea, trăind, știe fiecare scândură a punții

știe capătul acesta și capătul celălalt.

Atunci am înțeles că visez

și rost nu mai are să merg mai departe.