Dragonul

Pe o bancă din parc, la câțiva metri de mine, a poposit o vreme o tânără familie: tata, mama și un puștiulică de vreo 6-7 ani. Tatăl și-a scos laptopul din geantă și a început să butoneze, grăbit și înverșunat. Mama -desigur- a început să-și perie elegant telefonul. Iar băiatul, la o oarecare distanță, a desenat pe asfalt o creatură cu dinți ascuțiți, gheare și aripi; apoi a venit în fugă la ai lui și l-a tras de mână pe omul de la laptop:

-Tati, hai să-ți arăt ce am desenat!

-Nu am timp acum.

-De ce nu ai timp?

-Pentru că sunt un sclav.

Puștiul s-a oprit pentru câteva clipe, cu o nelămurire zugrăvită pe față.

-Tati, ce e ăla sclav?

-Un om care nu are timp. Un om căruia îi fac alții programul.

-Tati vorbește prostii, observă mama, cu un oftat.

-Sigur că vorbesc prostii, dragă. Hai că termin acuș cu raportul.

-Mie de ce nu vrei să-mi arăți ce ai desenat? îl întrebă mama pe băiatul care se bosumflase un pic.

-Ție nu îți plac dragonii…

Și băiatul își întoarse spatele, începând să se plimbe pe alee cu capul în jos, călcând apăsat, demonstrativ.

M-am ridicat și eu de pe banca mea și am plecat, pentru că și mie îmi fac alții programul. Ce să-i faci? I-am făcut pe ascuns o poză dragonului, dar sunt sigur că băiatul m-a observat. Și i-am privit pe cei doi părinți cu lehamite: pentru că nu purtau mască. Era o zi frumoasă, neobișnuit de caldă pentru luna noiembrie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: