Fuga

Acum aproape douăzeci de ani, eu și prietenul meu T. ne hotărâserăm să facem o mică excursie ciudată. Trebuia să ajungem fix la ora trei după amiaza în preajma unor ruine mai puțin cunoscute de la marginea orașului.

Din anumite motive, eu aveam convingerea că acolo, în ziua aceea și la acea oră precisă ar fi fost posibil să putem cumva privi -literalmente- în trecut; un trecut cumva fantomatic, dar vizibil fizic. Iar cei din trecut aveau să ne vadă la fel, ca pe niște stafii. Dealtfel, după cum am aflat mai apoi, se spune că unele din entitățile numite în mod obișnuit ”fantome” sunt de fapt călători în timp. Acești călători apar împreună cu frânturi din spațiul care îi înconjoară în vremea lor, diferit de cel din zilele noastre.

M-am întâlnit cu T. pe la ora unu. Era o zi stranie, vântoasă, în care soarele răzbătea puternic printr-o spărtură din mijlocul unor nori negri. Pe străzile mărginașe nu era nimeni, iar praful ne intra din când în când în ochi. La marginea orașului, pe un colț de stradă, era o crâșmă pe a cărei ușă scria doar ”Bar”.

Acolo am simțit că, dacă îmi continui drumul, îmi va fi poate foarte greu să mă întorc; ca și când ceva s-ar fi putut surpa în spatele meu. În afară de asta, prietenul meu emana parcă o prezență străină, altfel decât de obicei. M-am întors spre T., l-am privit și mi-a trecut prin minte că ar putea să nu fie T., ci altcineva. Atunci mi-a venit ideea să intru în localul care îmi părea deodată ultimul avanpost familiar pe granița altei lumi.

-Intru să-mi iau o apă minerală, i-am zis lui T. Vii cu mine?

-Te aștept aici, a zis T.

În bar am rugat-o pe fata de la tejghea să îmi arate altă cale de ieșire; am scăpat pe ușa unei grădini și am plecat, în pas grăbit, spre casă.

În ziua următoare m-am întâlnit cu T. la o bere și, ciudat lucru, niciunul din noi nu a pomenit nimic despre evenimentele din ziua precedentă. De data aceasta, însă, T. părea el însuși. Peste câțiva ani, răspunzând întrebării mele, a zis că nu-și aduce aminte de întâmplare. Dacă a fost sau nu el, nu știu nici în ziua de azi.

7 Responses to “Fuga”

  1. Louise Salmone Says:

    Je suis obligée de le dire… : j’ai eu peur ! Est-ce vrai ? Est-ce faux ? Cette idée de voyageur temporel… j’adore ! Bravo pour ce texte, et très bonne journée, 🙂

    Liked by 1 person

  2. magicamistura Says:

    Muito interessante sua história 😉🙂

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: