Imensa oglindă

”În afară de lacurile dăruite de natură, oamenii pregătesc Retezatului noi podoabe. Este vorba de salba de lacuri de acumulare care vor alimenta hidrocentrala de la Clopotiva. Unul din ele, cel mai mare (cca 7 km lungime, 80 m adâncime) va fi cel de la Gura Apei. Această imensă oglindă de apă va întregi fără îndoială frumusețea ansamblului lacurilor din familia Bucurei, Custurei, Gemenelor și a altor ochiuri de mare.”

Rândurile de mai sus sunt semnate de Nae Popescu în ghidul său turistic al Munților Retezat, din colecția ”Munții noștri”, 1982. Într-o vreme în care era firesc (și obligatoriu) să crezi că omul poate aduce un plus de frumusețe naturii incomplete; iar această frumusețe suplimentară este dată de realizări tehnice, înfăptuiri pe care e obligatoriu să le elogiezi.

Lacul există, desigur; imens și albastru, deseori frumos. O frumusețe stranie și străină, înghițind sub luciul ei sălbăticia pierdută a munților.