Se-ntorc bărbații iar acasă
din vânătoarea norocoasă
și cărnuri proaspete sunt fripte
pe focuri bine potrivite,
iar tribul împrejur se-așază
și grabnic ia și ospătează.
În gura omului flămândă,
ce bună-i carnea fumegândă…
Din vremuri aspre de-altădată,
trăirea asta-i neuitată:
pe râu în jos, sus la izvoare,
mă scald în fumul de grătare…

(Foto: Emily, Wikimedia Commons; eu prefer însă grătarul de pasăre.)
Leave a Reply