Dihania

Peștișorul argintiu

e simpatic, dar e viu;

prin cotloane și unghere,

roade lucruri efemere.

Te căinez, sărman pescar…

Tot talentul ți-e-n zadar.

Gazda mea din studenție era o doamnă cumsecade care, deși trăise câteva zeci de ani într-un oraș destul de mare al țării noastre, păstra o mentalitate aproape în întregime rurală. Și, din când în când, își exprima opinii pe măsură. Ca de exemplu: de ce-s atâtea ”lemne sălbatice” în oraș (copacii din parcuri și de pe marginea unor străzi)? primăria să le taie și să pună livezi cu pomi. Sau: cărțile n-ar trebui să fie ținute în casă de om, că fac praf și ”gongi”, ci doar la bibliotecile din oraș; sau dacă e musai să le ții la tine acasă, atunci măcar pe balcon.

Oricât de perplex și amuzat am rămas în urma afirmației privitoare la cărți, n-am putut să nu-mi aduc aminte de ea atunci când am zărit -printre niște cărți luate de la anticariat- o creatură de genul celei din imagine.

”Peștișorul argintiu” (calc după englezul ”silverfish”) mănâncă și file de carte, dacă nu are ceva mai bun de mâncare. Puteți vedea aici urmele unui festin; am văzut așa ceva deseori prin cărți vechi, uitate de timp și de cititori.

Dihania e foarte iute de picior atunci când e cazul, dar preferă să deguste pe îndelete bucuriile liniștite ale vieții. Frugal, poate să vegeteze un an întreg fără hrană, dacă are ceva apă la dispoziție.

Preludiul împerecherii peștișorilor argintii durează peste o jumătate de oră și are trei etape: 1) masculul și femela stau față în față, atingându-și între ei antenele fremătătoare; din când în când se retrag și apoi își reiau jocul; 2) femela îl fugărește pe mascul; 3) masculul și femela stau alături, cu capul lângă coada celuilalt; coada masculului vibrează.

Nu știu exact de ce vă povestesc aceste lucruri; probabil pentru a exprima ideea că peștișorul argintiu este o ființă vie, cu o viață complicată. În orice caz e ceva mai mult decât o apariție bizară și temătoare din care va rămâne o urmă vagă pe peretele unde a fost strivit cu un șervețel.

Fotografia a fost făcută la locul meu de muncă.

14 Responses to “Dihania”

  1. Issabela Says:

    … cît de sofisticată e simplitatea naturii…!

    Liked by 1 person

  2. Nautilus Says:

    P.S. În copilărie, la țară, vânam cu delicii ”peștișori argintii”, de câte ori îi vedeam.

    Ceva mai rar prindeam centipezi; aceștia par ceva mai fioroși, sunt considerabil mai mari și carnivori, hrănindu-se și cu peștișori argintii (v. https://en.wikipedia.org/wiki/Scutigera_coleoptrata)

    Liked by 2 people

  3. Adriana Says:

    Dupa poza cartii pare a fi roasa de un soarice. Nu cred ca de un peste.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: