Peștișorul argintiu
e simpatic, dar e viu;
prin cotloane și unghere,
roade lucruri efemere.
Te căinez, sărman pescar…
Tot talentul ți-e-n zadar.
Gazda mea din studenție era o doamnă cumsecade care, deși trăise câteva zeci de ani într-un oraș destul de mare al țării noastre, păstra o mentalitate aproape în întregime rurală. Și, din când în când, își exprima opinii pe măsură. Ca de exemplu: de ce-s atâtea ”lemne sălbatice” în oraș (copacii din parcuri și de pe marginea unor străzi)? primăria să le taie și să pună livezi cu pomi. Sau: cărțile n-ar trebui să fie ținute în casă de om, că fac praf și ”gongi”, ci doar la bibliotecile din oraș; sau dacă e musai să le ții la tine acasă, atunci măcar pe balcon.
Oricât de perplex și amuzat am rămas în urma afirmației privitoare la cărți, n-am putut să nu-mi aduc aminte de ea atunci când am zărit -printre niște cărți luate de la anticariat- o creatură de genul celei din imagine.
”Peștișorul argintiu” (calc după englezul ”silverfish”) mănâncă și file de carte, dacă nu are ceva mai bun de mâncare. Puteți vedea aici urmele unui festin; am văzut așa ceva deseori prin cărți vechi, uitate de timp și de cititori.
Dihania e foarte iute de picior atunci când e cazul, dar preferă să deguste pe îndelete bucuriile liniștite ale vieții. Frugal, poate să vegeteze un an întreg fără hrană, dacă are ceva apă la dispoziție.
Preludiul împerecherii peștișorilor argintii durează peste o jumătate de oră și are trei etape: 1) masculul și femela stau față în față, atingându-și între ei antenele fremătătoare; din când în când se retrag și apoi își reiau jocul; 2) femela îl fugărește pe mascul; 3) masculul și femela stau alături, cu capul lângă coada celuilalt; coada masculului vibrează.
Nu știu exact de ce vă povestesc aceste lucruri; probabil pentru a exprima ideea că peștișorul argintiu este o ființă vie, cu o viață complicată. În orice caz e ceva mai mult decât o apariție bizară și temătoare din care va rămâne o urmă vagă pe peretele unde a fost strivit cu un șervețel.
Fotografia a fost făcută la locul meu de muncă.
April 8, 2021 at 00:08 |
… cît de sofisticată e simplitatea naturii…!
LikeLiked by 1 person
April 8, 2021 at 00:13 |
Viața pare să aibă tendința de a se complica 🙂
LikeLiked by 1 person
April 8, 2021 at 00:32 |
P.S. În copilărie, la țară, vânam cu delicii ”peștișori argintii”, de câte ori îi vedeam.
Ceva mai rar prindeam centipezi; aceștia par ceva mai fioroși, sunt considerabil mai mari și carnivori, hrănindu-se și cu peștișori argintii (v. https://en.wikipedia.org/wiki/Scutigera_coleoptrata)
LikeLiked by 2 people
April 8, 2021 at 11:59 |
Și eu, cu siguranță, deși miriapozii ăia m-au oripilat dintotdeauna. Și, evident, n-am știut cum îi cheamă, nici pe unii, nici pe alții 🙂
LikeLiked by 1 person
April 8, 2021 at 15:24
Evident că nu acestea sunt denumirile populare. Acum stau să-mi amintesc care or fi fost… 🙂
LikeLiked by 2 people
April 8, 2021 at 15:54
Eu n-am nicio șansă 🙂
Dar, dacă tot mi-ai adus aminte de copilărie… aveam un mare stres. Nu mă încurcam în gîngăniile astea mici, fiecare cu viața lui. Erau, în schimb, niște omizi uriașe… le știi? Nu le știu numele, dar nu erau normale, era cam cîte una de pom, dar nu orice pom. Erau enorme, verzi sau curcubeice, cu țepi și mărgeluțe pe ele… brrr…
LikeLiked by 1 person
April 8, 2021 at 16:00
Probabil larva fluturelui ochi de păun de noapte (Saturnia pyri) – https://ro.wikipedia.org/wiki/Saturnia_pyri
Odată am strâns una în mână din greșeală… mă cățăram într-un pom și era pe cealaltă parte a crengii. M-a durut tare pe moment, dar imediat mi-a anesteziat brațul până la cot… o senzație foarte plăcută 🙂
LikeLike
April 8, 2021 at 16:03
P.S. 🙂
LikeLiked by 1 person
April 8, 2021 at 16:11
Pffff… nici în poză nu pot s-o văd :)))) asta e!! Dar de ce n-am văzut niciodată și fluturele ăla, oare?
LikeLiked by 1 person
April 8, 2021 at 16:17
Probabil pentru că nu stăteați noaptea pe-afară, datorită societății de tip patriarhal etc.
LikeLiked by 1 person
April 8, 2021 at 16:09 |
Dupa poza cartii pare a fi roasa de un soarice. Nu cred ca de un peste.
LikeLike
April 8, 2021 at 16:19 |
Urmele de dințișori de șoarece arată altcumva. Am văzut deseori și din acelea 🙂
Pește i se spune, dar e un fel de insectă, dintre cele mai primitive.
LikeLiked by 1 person
April 9, 2021 at 06:54
Nu am avut nici insecta nici soareci deci nu am vazut ceva ros.
LikeLike
April 9, 2021 at 08:13
Înseamnă că nu ați prea stat pe la țară. Dar ceva insecte există în orice apartament, trebuie doar căutate 🙂
LikeLike