Animalul

La școală am învățat că omul e un animal domestic,

animal de casă al zeilor minții.

Dascălii știu multe, ei au disecat oameni morți

și au văzut oameni murind ca un animal

(aparent nicio deosebire;

niciun om nu moare ca un copac ori o garoafă).

 

Dar viața? această binecuvântată nefericire,

această alergare în lanțuri?

Pricep zeii minții câte ceva din viață,

ceva mai mult decât

le trebuie pentru a ucide?

 

Așa cugetam, mișcându-mi cu greu picioarele

prin grohotișul mișcător de pe dealul de piatră.

Deasupra zbura un om legat în chingi

de aripa albastră a parapantei.


%d bloggers like this: