Ochii omului care vrea să trăiască
își ocrotesc uimirea ascunsă,
zborul păsării prin pădurea
vie, fremătătoare…
Din ei viața se revarsă
tainic înăuntru,
ca seva prin rădăcinile unui arbore,
ca lumina înfiripată prin nor.
(În imagine este o reconstituire a omului numit Vasile, zis și ”Oase 2”, după numele Peșterii cu Oase în care i-au fost descoperite, desigur, oasele. Vasile a trăit acum multă vreme, peste 28 de mii de ani; din păcate, însă, nu a trăit prea mult. Un procent de aproximativ 6% din genomul lui Vasile era de origine neanderthaliană. Sursa imaginii: Wikimedia Commons)
Al Phagora 
.jpg){kind=link}
March 17, 2021 at 06:17 |
Strămoșul nostru. 🙂
Îmi place că zâmbește. Cine a făcut reconstituirea merită felicitat că a adăugat astfel un pic de lumină pe chipul său.
LikeLiked by 3 people
March 17, 2021 at 09:48 |
Mi-ar plăcea să fi moștenit ceva de la el. Se pare însă că atât Vasile, cât și Ion (”Oase 1”, care ar fi trăit cu vreo 14000 de ani înaintea lui Vasile) nu sunt prea înrudiți cu niciun grup uman din prezent.
Timp de mii de ani migrații umane succesive au ”măturat” zona -și toată Europa- iar triburile noilor veniți le-au eliminat pe cele anterioare atunci când invazia nu a fost respinsă, ori în cel mai bun caz le-au asimilat.
Vasile era un adolescent, se spune; când a murit avea vreo 17 ani. Însă cred că era deja un tânăr vânător și războinic, trecut printr-un ritual dur al maturității. Cunoscuse războiul și iubirea. Și iubea viața cu toate ale ei. Așa simt eu.
Reconstituirea e în cea mai mare parte știință, însă arta e cea care o desăvârșește.
LikeLiked by 3 people
March 17, 2021 at 11:32
Se citește maturitatea aceea timpurie în trăsăturile sale și eu cred că artistul care a realizat reconstituirea a gândit într-un mod similar, fiindcă zâmbetul său ne spune exact asta, că Vasile își iubea viața.
P.S.: Mi-au plăcut tare mult și versurile dinainte. 🙂
LikeLiked by 1 person
March 17, 2021 at 12:29
Mulțumesc 🙂
LikeLiked by 1 person