Clipa

Când eram mic, odată lângă râu

totul a împietrit în jurul meu.

Păsările au împietrit cu aripile deschise în aer,

aerul a împietrit și el.

Am vrut să mă duc la râu, să văd apa de piatră cu peștii ei opriți,

dar am înțeles atunci că

împietrisem și eu.

 

Așa cugetă pietrele, ca mine acum,

așa cugetă pietrele, mi-am spus.

 

Și am auzit râul, păsările au zburat.

M-am dus la mama și i-am povestit ce simțisem.

 

-Ai visat, a zis ea.

Așa visează oamenii

la râu, uneori.