Cartea de oaspeți

Demult, pe holul unui muzeu, rămăsesem singur în fața unei cărți de oaspeți așezate pe un suport înclinat. Țin minte că pe paginile deschise și în jurul lor era un mic strat de praf, semn că de o vreme nimeni nu răsfoise cartea. Atunci am observat că textul din josul paginii din dreapta trebuia să continue pe pagina următoare și m-am pregătit să întorc fila.

Cunoașteți, desigur, acea senzație inexplicabilă pe care o ai când cineva te privește din spate. Așa ceva am simțit atunci, intens și ca și când mai multe persoane ar fi așteptat de multă vreme să fie întoarsă fila de către cineva, pentru a putea citi mai departe. Mi-am întors privirea și -bineînțeles- eram singur. N-am mai întors fila.

Cine să mă fi privit? Pe vremea aceea nu erau încă instalate camere de luat vederi. Poate erau duhuri, dar ce fel de duh nu poate să vadă printr-o filă de hârtie?

2 Responses to “Cartea de oaspeți”

  1. ioansperling Says:

    Poate nu era vorba de ce scria pe urmatoarea fila ci de gestul de a o intoarce! Fiecare actiune a noastra schimba intreaga lume….

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: