Demult…

Demult, ai mei vorbeau despre Nichita
ca dintr-o poveste:
un nemuritor
care nu mai este.
Sau poate e –credeam- un izvor
după o piatră
izbucnind miez stelar,
anti-abisuri
atunci când se-arată.

Era toamnă poate, sau iarnă emergentă;
așa mi-aduc aminte
umbre aurii,
acum, în lumea asta stridentă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: