Îmbătrânire

Mă părăsește din ce în ce mai des
eul meu ficțional,
atotprezentul, cel gata să priceapă
orice
din lumea asta ori cealaltă,
ori alta oarecare.
La început pleca doar când ațipeam;
acum nu-i mai pasă de reguli:
pleacă atunci când are chef, golănește,
ca un adolescent obraznic.

Tocmai el, cel pe care
mă bazez atât de mult;
tocmai el, cel care
îmi depășește limitările reale
într-o lume ficțională.

 


%d bloggers like this: