Trezirea și duhul din sticlă

TREZÍT, -Ă, treziți, -te, adj. (Despre mâncăruri, băuturi etc.) Care și-a pierdut tăria, gustul, aroma etc.; răsuflat. ♦ Cu miros greu, descompus. – V. trezi.”  (”Dicționarul explicativ al limbii române”, 2009)

Când cidrul spaniol (la sidra) își pierde bulele, este ”mort” (muerta).

Când berea românească își pierde bulele, este ”trezită”. Trezirea e o deschidere către lume și influențe; din puritatea somnului originar, când respira dintr-un duh închis ermetic în pântecele sticlei, berea descinde în lumea supusă descompunerii. Se ”răsuflă” tot mai mult, adică duhul copilăriei din sticlă o părăsește, iar berea intră în ciclul lumii pământești, care colcăie de viață nepotabilă.
Soluția la toate acestea e să o bei nerăsuflată, închizând-o în alt pântec: al tău. Noua casă, însă, nu e întru totul pe placul duhului din sticlă, care mai iese din când în când printr-un râgâit discret.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: