Călătorul

Într-una din zilele trecute, m-am întâlnit -după multă vreme- cu prietenul meu Alin. Cu ocazia asta i-am arătat o fotografie pe care nu aș expedia-o prin internet sau telefon. E făcută în vara acestui an, într-o pădure aflată nu departe, la vreo 30 de kilometri de oraș.
Un anume sentiment m-a făcut să fotografiez în trecere, din mașină, spațiul de umbră lăsat de coroana unui fag uriaș. N-am dat importanță atunci fotografiei. Ulterior am observat însă în poză o apariție spectrală, un om îmbrăcat într-un costum ciudat, asemănător celui de astronaut.
Alin a privit cu atenție poza și a zâmbit.

-Am și eu câteva poze cu ei, a zis.
-Cu ei?
-Da.
-Și ce e ăsta? O fantomă? O nălucă? Un extraterestru?
-Eu cred că e un om. Un călător în timp. Călătoria corporală în timp nu e posibilă, așa că îi percepem pe călători ca pe un fel de fantome. Ei sunt cumva prezenți, dar nu pot interacționa corporal cu lumea noastră. Câțiva s-au rătăcit pe aici, pe la noi, unde aparent nu e nimic interesant.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: