Un aer solemn

Într-o după-amiază de vară, acum câțiva ani, mă bălăceam fără griji în apa caldă a mării. Când am ieșit pe mal, cufundat în trăiri care se scurgeau înapoi în valuri, firesc, ca apa din pletele mele rare, cineva m-a fotografiat dintr-o parte. M-am uitat printre gene -soarele îmi bătea drept în față- să-l descopăr pe paparazzo.

Era nevastă-mea.
-De ce mi-ai făcut poză? am întrebat.
-Aveai, așa, un aer solemn și misterios…
-Îmi imaginam că sunt Godzilla care iese din mare.

5 Responses to “Un aer solemn”

  1. Issabela Says:

    La gîndurile tale nu umblu 🙂 dar, uite, e prima oară în viață cînd citesc scris așa, paparazzo. Nu m-am gîndit vreodată că are și singular…!

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      L-am întâlnit și la singular, însă rareori, într-adevăr. Era și un film, ”Faimosul paparazzo”, doar titlul l-am auzit cândva. Tot de la un personaj de film vine cuvântul, din câte se zice.

      Liked by 1 person

  2. Zina Says:

    Da, da, tot pisoiul se visează tigru! :))

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: