Lăutarii

O dată-n viață -în studenție- am făcut pe recuperatorul. Ce-i drept, îmi recuperam banii proprii, împrumutați de aproape un an de zile unui derbedeu fără pereche, cunoscut sub numele Sonny. Știam că Sonny e greu de găsit când nu are chef, așa că am dat buzna la el în camera de cămin pe la 7 dimineața.
Colegii de cameră erau treji, se pregăteau să meargă la cursuri. Întâmplător, unul din ei mă cunoștea, așa încât au considerat că e OK să mă lase în cameră, singur cu Sonny care dormea buștean. Era învelit cu o pătură zdrențuită, iar cearșaful și perna erau vizibil îngălbenite. Deasupra patului Sonny pictase, cu destul talent, diverse scene intime ai căror actori erau un câine și o pasăre.
Mi-am tras un scaun lângă pat, m-am așezat și am citit vreo două ore din cartea pe care o aveam atunci în buzunar (ceva de Kierkegaard). Pe la 9 Sonny și-a deschis cu o oarecare greutate ochii lipiți, m-a văzut și a zâmbit.

-Să știi că nu am banii, mi-a zis. Chiar nu mai am niciun cent. Fă ce vrei.

L-am amenințat atunci că o să cer banii de la părinții lui; interesant e că această formă de constrângere funcționează deseori.
Sonny chiar nu avea nicio lețcaie, dar mi-a propus să îmi dea în schimb două bilete la un concert rock din toamna aceea; urma să fie peste vreo lună. Valoarea celor două bilete depășea un pic suma împrumutată. Am cugetat un pic și, dându-mi seama că nu voi putea pune niciodată în practică amenințarea cu părinții, am acceptat târgul. Și așa m-am făcut cu două bilete la concertul unei trupe celebre, dar care mie nu-mi spunea mare lucru.

Pe seară am ajuns în cameră, unde Horațiu, colegul meu, degusta o sticlă de vodcă, plescăind din când în când, deși gustul nu e tocmai punctul forte al acestei băuturi.

-Vii la concertul trupei*** ? l-am întrebat.
-Am auzit de el.
-Gratis, mă! am două bilete.
-Adrian, îți apreciez generozitatea, dar atunci sunt ocupat. Am chemat un taraf de lăutari să-mi cânte de ziua mea.
-E ziua ta atunci?
-Nu. Contează?
-Și nu poți amâna lăutarii?
-Nu se poate, am vorbit deja.
-Păi faci un efort. Parcă *** îți plăceau.
-Da, îs buni. Dar știi tu diferența între un concert rock și un chef cu lăutari? E ca diferența între a beli ochii la o divă și a te duce la curve. Mă înțelegi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: