Măgura

La vârsta mea încă mai cred că ascunde ceva înăuntrul ei. Tuneluri și încăperi bine sigilate în roca vulcanică? Ființe din alte vremuri dormindu-și somnul prin timp ca într-o arcă de piatră? Un miez straniu făcut dintr-o substanță necunoscută? 🙂
Cine știe… E un loc pe care nu-l uiți; și nu poți pricepe de ce. Poveștile spuse acolo capătă parcă o greutate tainică.

După toate aparențele, anul acesta -din motive evidente- nu s-a mai ținut DacFest. Am aflat că totuși au fost prezenți la Măgură un dac și un roman – cinste lor!