Imperiul intrat la apă

Conform Dicționarului Etimologic Român al lui Al. Ciorănescu, cuvântul punte (latinul pons, pontis) ”s-a specializat pentru a desemna podurile care servesc numai pietonilor formate în general doar dintr-un trunchi de copac care unește cele două maluri ale unui rîu sau ale unei prăpăstii; trecătorile pentru căruțe se numesc pod” (dexonline.ro).

Cu atât am rămas din marele ”Pons Trajani” de la Drobeta. Evident, în română îl numim pod, nu punte. Podul lui Traian. Podul, cuvânt de origine slavă, a înlocuit puntea latină.
Măcar puntea mai există. Alte cuvinte latine au dispărut din română: aratru (plug de lemn, mic), agru (teren agricol). În locul lor avem alte cuvinte, tot slavisme: plug și ogor.
Desigur romanii cei puternici nu arau cu un ”aratru” de lemn un ”agru” îngust prin Carpați. Urmașii lor, însă, da. Imperiul a devenit mai mic, la fel și agrul și aratrul și puntea.