-Să ai grijă când treci pe la Vârful Balaurului! zise bătrânul, arătând cu vârful creionului un punct pe harta întinsă între două cafele pe banca din parc.
-La ce să am grijă? întrebă celălalt, un tânăr de vreo 20 de ani.
-La balaur, ce altceva?
-Ce poate să-mi facă? mă mănâncă la micul dejun?
-I-a înghițit pe mulți.
-Păi balaurul ăsta… nu există.
-Așa și?
-Dacă nu există nu poate să înghită pe nimeni.
-S-o crezi tu.
-Oricum nu e ca și când m-ar înghiți un balaur care există.
-Nu. Când te înghite un balaur care nu există, nici măcar nu ai existat vreodată. Nici discuția noastră de acum nu mai există.
July 6, 2020 at 18:59 |
Teribil! Scrii uneori niște lucruri care mă trimit cu gândul spre niște zone… parcă dintr-un univers paralel.
Te rog să mă scuzi dacă sunt indiscretă. Nu știu nimic despre tine decât că ești însurat și ai un băiat. 😀 Ce aș vrea să știu eu este dacă publici sau ai publicat ceva. Mi se pare că ești un talent, cu scriere filosofică rar întâlnită. poate fac o gafă, poate ești un literat cunoscut, dar… de unde să știu eu?! Sper să fiu iertată.
LikeLiked by 1 person
July 6, 2020 at 19:36 |
Sunteți mult prea amabilă. 🙂
În lumea scriitorilor și cititorilor sunt un necunoscut; și probabil așa voi rămâne.
LikeLiked by 2 people
July 10, 2020 at 07:52 |
Finalul e de nota 10 !
LikeLiked by 1 person
July 10, 2020 at 15:29 |
All’s well that ends well 🙂
Mulțumesc !
LikeLike