Comoara meșterilor

Se spune că palatul cel nou al împăratului Atanasie a fost înălțat în nu mai mult de douăzeci și două de zile. Un timp uimitor de scurt, dacă ar fi să-i dăm crezare poveștii care e și mai uimitoare.

Aflând vestea că marele împărat are de gând să-și ridice un palat nou, s-a înfățișat înaintea sa un meșter dintr-o țară îndepărtată, împreună cu tovarășii lui. Împăratului i-a plăcut chipul zugrăvit al palatului, pe care meșterii i-l înfățișară; iar aceștia se învoiră ca palatul să fie gata în întregime în doar trei săptămâni.
-Băgați de seamă! le zise împăratul. Trei săptămâni, ori capetele voastre vor cădea în țărână…

Meșterii lucrau într-adevăr repede și temeinic, parcă mânați de o vrajă, iar palatul cel nou era într-adevăr ceva nemaivăzut.
Doar că în ultima zi a învoielii căpetenia meșterilor se înfățișă înaintea împăratului.
-Măria ta! îi zise. Palatul nu poate fi gata în această zi. Așa că am venit să te întreb, cu umilință, dacă vei binevoi să ne tai capetele azi, ori ne vei mai lăsa răgaz de o zi să isprăvim lucrul și ne vei tăia capetele după aceea.

Împăratul zâmbi și își întoarse privirile către cei doi sfetnici, care stăteau la stânga și la dreapta tronului.
-Ce sfat îmi dați, credincioșii mei?
-Măria ta, cuvântul tău e lege, orice s-ar întâmpla pe lume. Bine ar fi să le tai capetele neîntârziat, zise sfetnicul de-a dreapta.
-Măria ta, ai arăta o mărinimie vrednică de un împărat dacă i-ai mai lăsa să trăiască o zi, zise sfetnicul de-a stânga. Și apoi, cine în afară de ei ar putea isprăvi acest palat nemaivăzut? Unde am mai putea găsi pe pământ asemenea meșteri?

Împăratul Atanasie zâmbi din nou.
-Nici voi, meșterilor, slugi netrebnice, nici voi, sfetnici vicleni, nu cunoașteți puterea mea împărătească. Capetele tuturor meșterilor vor cădea azi, cum a fost învoiala. Iar mâine meșterii vor lucra până seara și vor isprăvi această minune de palat, iar eu îi voi răsplăti cum se cuvine!

Spusele împăratului s-au împlinit întocmai. În ziua următoare, întregul norod putu să vadă, cu groază și uimire, cum meșteri fără cap, dar încă nepărăsiți de duhul lor, lucrează la acoperișul poleit cu aur al palatului.
Atanasie i-a răsplătit cu adevărat împărătește, fiecare meșter primind o ladă plină cu aur și pietre scumpe; și meșterii i-ar fi mulțumit în cuvinte alese, dacă ar mai fi avut gură.

Se mai spune că meșterii au făcut calea întoarsă spre țara lor, netulburați de nimeni, iar acolo s-ar fi îngropat singuri, cu lăzile la picioare. Și poate că aurul stă cel mai bine în pământ, pricinuind vrajbă și moarte când iese la lumină.

5 Responses to “Comoara meșterilor”

  1. Zina Says:

    Aha… Fără cap, deci fără gură, dar cu bogății (inutile). Cu cine or semăna?… Îmi par cunoscuți.

    Liked by 1 person

  2. Zina Says:

    Nici măcar… Mă gândeam la de-alde ăștia, politicieni, ”afaceriști”.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: