Un tânăr om

Un tânăr om privea spre cer,
spre cerul ca un mezenter.

Eu ce-aș putea să-i spun? nimic.
Pe calea cea bătătorită
să-nvețe și el să se mintă,
să-și cânte dintr-o colivie
mica pseudo-armonie.

Furtunile nu țin prea mult,
mânia ta nici ea, băiete;
îți storci și tu rahatul ud,
sau în deșert te stingi de sete.