Buturuga

Deunăzi am șezut pe o buturugă de carpen.

În ciuda netezimii ei, mi s-a părut surprinzător de incomodă. Mi-am adus aminte, cu ocazia asta, că -în evul mediu- din lemnul de carpen se ciopleau țepele. Precum se povestește în cântecul haiducului Corbea:

”Ascultă, babo, la mine,
C-o să-ți spui de Corbea bine.
Azi e sfânta Sâmbata,
Mâine e Duminica,
Chiar Duminica cea mare,
Zi de sfântă sărbătoare,
Ș-ai să fii d-o soacră mare.
Lui Corbea, petceluit
Cu cinci litre de argint,
Fată mare i-am gasit,
Frumoasă cum nu e-n lume,
Ș-o cheamă, babo, pe nume
Jupâneasa Carpena,
Adusă din Slatina,
Numai din topor cioplită
Și din bardă bărduită,
Pe la vârf cam ascuțită,
Pe la mijloc e strujită,
La tulpină văruită,
Pentru Corbe-al tău gătită.
Babo, am mai îngrijit
Lăutari de i-am tocmit
Lăutari de București,
Pe galbeni împărătești,
Cu papucii
Gălbiori
Cu ceacșirii
Roșiori,
Când îi vezi, te înfiori
Și te cutremuri să mori!”

(https://ro.wikisource.org/wiki/Corbea_Haiducul)

Balada lui Corbea, o piesă unică în folclorul nostru; probabil o metaforă a captivității sufletului omenesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: