Visul unei dimineți de toamnă

Ion Creangă, vechi povestitor,
cânta la sintetizator
în dimineața cea brumată
un ritm vioi de altădată.

Și Eminescu s-a ivit,
palid, sublim, desprins din mit;
iar toamna rece de afară
vibra în vocea lui astrală.

Cântară și plecară-apoi,
prieteni vechi, ei amândoi.
Lumina zilei ce venea
era cam slabă – dar era.

(Și ce e toamna cea amară
decât un soi de primăvară?…
Așa simțeam, eram în vis;
și-apoi, când ochii am deschis,

m-am necăjit un pic, firește
că n-au cântat în românește.
De-aș fi avut acest temei,
aș fi crezut c-au fost chiar ei.)

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: