Descensus…

”Părinții Bisericii, într-un glas, mărturisesc că Mântuitorul S-a pogorât la iad și a adresat mesajul mântuirii sufletelor celor răposaţi de la Adam şi până atunci, „duhurilor ţinute în închisoare” (I Petru 3, 19). Hristos a dus vestea cea bună către toate sufletele, de la Adam până la venirea Domnului, deci nu numai la cei din Vechiul Testament, care au trăit conform voii lui Dumnezeu, ci şi la cei dintre neamuri sau la păgâni (Matei 8, 10).”

(Pr. Liviu Petcu, doxologia.ro)

***

Cuvântul ”iad” se trage în cele din urmă din grecescul ”Hades”, numele tărâmului celor morți și al zeului -frate cu Zeus și Poseidon- care împărățește peste el.

În traducerea Odiseei în limba română, George Murnu redă ”Hades” chiar prin ”iad”; fapt dealtfel justificat de celebrele cuvinte pe care sufletul lui Ahile i le adresează lui Odiseu:

”…Ca tine însă norocit, Ahile,
N-a fost nici unul, nici o să mai fie.
Cât ai trăit pe lume, noi aheii
Ca pe un zeu te preamăream și-acuma
Tu ești aici în fruntea tuturora.
Deci nu te plânge c-ai murit, Ahile.
Iar el îndată mi-a răspuns:  -De moarte
Să nu-mi dai mângâiere, tu, slăvite.
Mai bine-aș vrea să fiu argat la țară,
La un sărac cu prea puțină stare
Decât aci în iad să fiu mai mare.

Nimeni din împărăția lui Hades nu putea spera, așadar, la acel strop infim de bucurie pe care îl poate avea cel mai nevoiaș om de pe pământ.

Ce ne rămâne deci nouă, celor încă vii? Acea trecătoare bucurie de a trăi, oricât ar fi viața de grea, umilă și sărmană.
Și, unora, nădejdea că încuietorile iadului au fost rupte și porțile sfărâmate.


%d bloggers like this: