Pe afară

Când am fost ultima oară în lumea ”de afară”, la vreo treizeci de kilometri depărtare de casă, eram trist; și acum mă întreb de ce. De parcă tristețea ar avea o cauză și nu doar un prilej.
Acum încerc să deslușesc lumina din amintirea acelei zile; și nu pot da la o parte vălul. Uneori răzbate o rază și apoi dispare. Și eu merg în acel loc pe urma razei prin ceață, căutând Soarele și uitând că el se mișcă pe cer, chiar și în amintire.

 

afara


%d bloggers like this: