Iată prima deosebire mai însemnată pe care o văd între lumea aceasta și cea occidentală, acolo la noi, în Europa, unde totul este precizat, viața e atât de voită, de excesivă, încât moartea apare ca o întrerupere de curent, un accident al cărui înțeles religiile încearcă în zadar a-l însuși sufletului. Aicea fiecare socoate cu dânsa. Cimitirele se întind peste tot. La fiecare răspântie dai de un locaș funerar. Morții și viii se întâlnesc mereu într-un ciudat prezent. Orașele noastre, tehnica noastră, estetica noastră nu îngăduie ruina și părăsirea. Suntem o civilizație șlefuită, lustruită, poleită. Noi ascundem săracii și bolnavii noștri, măturăm praful, scoatem moartea din mecanismul comun al vieții și nu suferim neîngrijirea în decorul obișnuințelor noastre. Aicea toate-s în tot. Praful îmblânzește culorile vii. Aurul și faianțele au un văl de praf care le prilejuiește înfățișarea celor mai neașteptate și necrezute vedenii și praful, la rândul lui, ia din scumpetea strălucirii lor. Lucrurile se îmbogățesc unele pe altele.

(George Matei Cantacuzino, ”Bagdad”; în volumul ”Pătrar de veghe”)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: