Liniște matinală

Sunt filosof de mahala;
de ce aș mai ieși din ea,
când ce-i pe-aici e de ajuns
pentru ce e să fie spus?

Iar de trăit, ne descurcăm,
sau, dacă nu, mai cugetăm;
cu mintea peste norii urii
mă-mbrac în zdrențele culturii.

Totu-i aici, totu-i colea,
proaspăt, bolnav, ori mort sadea;
se scurg în fundături sărmane
toate efluviile-umane.

 

 

 

(Între timp, au ieșit în fața blocului doi vecini, să bată covoare. Curățenia de Sărbători.)