Cunoașteți, desigur, senzația aceea atât de comună -și destul de incomodă uneori- de a fi privit de cineva. Dintr-o cauză încă neelucidată îi simți privirea, chiar dacă te privește de undeva din spate, ascuns ori de la o distanță apreciabilă.
Ați avut oare și senzația că sunteți priviți dinăuntru pentru o vreme? Ca și când ați fi personaje dintr-o carte citită de cineva; personaje cu trăirile cărora acest straniu cititor se identifică temporar. Un cititor în lumea căruia nu putem privi, după cum personajele din cărți nu pot privi în lumea noastră, neexistând dincolo de text.
Leave a Reply