Sfaturi de la caracatiț pentru timpul liber al omului

(Ca să explic mai întâi titlul: pe un forum simpatic, însă dispărut de multă vreme, activam cu același nume ca în prezent -Nautilus- , dar mi se spunea ”Caracatițu'”. Vă rog să nu îmi spuneți așa.)

În cele ce urmează, o să mă dau și eu în stambă și o să propun oamenilor ce să facă atunci când sunt singuri acasă. Vremuri grele etc., în care fiecare om care are o idee le-o povestește și le-o explică altora, ca unor copii.

Mai întâi: nu fiți consumatori. Adică nu luați de-a gata. Tot ce e luat de-a gata e un substitut. Ideile altuia nu pot ține cu adevărat locul ideilor tale. Respectați ce e al altuia, dar nu îl integrați prea mult în viața voastră.
Detașați-vă de conexiunile prin care vă hrăniți, dar care se și hrănesc din voi.
Orice conexiune facilă e parazitară. Construiți-vă conexiuni noi. Cu muncă și trudă, așa cum ajunge la pământ rădăcina seminței căzute pe asfalt; așa cum răzbate spre lumină firul ierbii.
Citiți nu ca să fiți duși de valul lecturii, ci ca să vă purtați corabia spre tărâmul dorit.

Creați ! Creați orice credeți că e demn să existe.
Fiți sinceri cu voi înșivă, dar nu modești. Nimeni nu le știe pe toate, dar nimeni nu e simplu începător! Regăsiți firul pierdut și țeseți mai departe.
Scrieți, pictați, filosofați…
Dacă sunteți sinceri cu voi înșivă, veți ajunge cândva la un impas, la o limită aparentă a propriilor abilități și competențe. O veți escalada cu grijă, ca un cățărător pe un perete de stâncă; să nu vă pară rău de încercările ratate. Nimeni nu le poate face în locul vostru, fie ele ratări sau reușite. Nimeni nu va mai avea niciodată drum pe acolo.

(Și acum mă duc să îmi torn alt pahar. Și apoi voi adormi și mă voi trezi pe un țărm necunoscut, că așa e atunci când dormi și te duce valul.)


%d bloggers like this: