Parcul vectorial

Mă pregăteam să pășesc pe aleea principală, când un trecător în vârstă m-a oprit.

-Eu n-aș intra acolo, a zis.
-De ce?
-Mulți s-au rătăcit și n-au mai găsit drumul de întoarcere.
-Cum așa? am zâmbit. Parcul are vreo 30 de hectare cu totul. E suficient să mergi în orice direcție și dai de gard. Și gardul se poate sări ușor. Sau, dacă vrei, te întorci pe același drum. Ca Hansel și Gretel.
-Asta nu se poate, spuse bătrânul, foarte serios.
-Ce nu se poate?
-Să te întorci. Este un parc vectorial. Dacă te deplasezi de la A la B nu te mai poți deplasa invers, de la B la A. Nu poți merge în orice direcție. Trebuie să urmezi săgețile, vectorii. Și pe urmă nu mai găsești ieșirea.
-Asta-i bună. Și cine mă obligă să urmez vectorii? Merg pe unde vreau.
-O să vrei să urmezi vectorii, pentru că altfel nu se poate. Înțelege, omule. Am fost și eu pe acolo. Fă cum vrei.

Bătrânul își ridică mâna în semn de salut și se îndepărtă. Pe o alee a parcului, foarte aproape de mine, am văzut prin frunzișul des o balerină dansând.
-Doamnă! am îndrăznit eu. Doamnă !!!
Dar balerina se îndepărta deja spre un tărâm nevăzut, plutind ca un fluture alb.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: