Omul negru

Era vară, demult, iar eu treceam pe o stradă pustie de la marginea orașului. De o parte a străzii erau câteva hale vechi, abandonate. De cealaltă era un gard lung de lemn dat cu ulei ars; dincolo de gard, niște cocioabe din care nu răzbătea niciun sunet.
Atunci l-am văzut pe cineva care părea să fie un om rău. Era scund, lat în umeri și îmbrăcat în niște haine ciudate, negre, părând croite din piele și pânză de sac. Pe cap avea o glugă țuguiată. Nici nu m-am întrebat cum se simte îmbrăcat așa pe căldura aceea; simțeam că e rău și că mă văzuse, deși era întors cu spatele.

Atunci s-a întors cu fața și m-a privit; și am văzut că de fapt nu e om. Iar asta m-a mai liniștit.
După cum mă așteptam, m-a lăsat în pace; a dispărut după peretele metalic al unei hale.

4 Responses to “Omul negru”

  1. Zina Says:

    Asta e o șaradă ?…

    Like

  2. cristinamonicamoldoveanu Says:

    Bine că știu, ca să nu sperii dacă văd și eu. Poate că e o ușurare să știi că oamenii nu sunt astfel de arătări. (Poate era Oblio, din desenele animate?)

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: