Trandafir crescut în seră,
cupă-a vieții, efemeră,
fiindcă floarea e din fire
zâmbet întru ofilire,
ca apusul unui soare,
ca o mână rugătoare,
de teamă să nu te scuturi
ca aripile de fluturi
te-am strivit acum, în pripă,
într-o carte necitită.
Între pagini e o lume
fără o dimensiune;
cititorul o învie
ca pe-un munte din câmpie.
November 18, 2019 at 21:49 |
Si uite cum se pastreaza amintirile:)… frumoase versuri 🙂 te-ai jucat frumos cu… cuvintele 🙂
LikeLike
November 18, 2019 at 21:53 |
Joaca cu cuvintele nu e deloc stilul meu de a scrie. 🙂
Mulțumesc !
LikeLiked by 1 person
November 18, 2019 at 21:57
Cand am spus de joaca… m-am gandit la un mod placut… nu stiu daca m-am exprimat corect, am vrut doar sa spun ca mi-a placut cum ai dat esența…
Multumesc si eu… pentru amintirie trezite :).
LikeLiked by 1 person