Cum m-am pricopsit cu Jane Eyre

Se zice că oamenilor li se întâmplă doar ceea ce de fapt le place, majoritatea ființelor omenești -printre care și eu- iubind cu disperare suferința.

Trebuind să ajung neapărat la o ședință cu oră fixă, mai aveam o singură șansă: să iau un taxi. Din păcate aveam în buzunar doar două hârtii de o sută (de un milion, cum se mai zice încă). Banii ar fi fost suficienți, chiar și în aceste vremuri de criză; însă, din experiență, știam că taximetriștii nu au niciodată rest la o sută și, în plus, insistă să fie plătiți. Mi-a venit atunci o idee salvatoare: m-am dus să schimb hârtia de o sută la un chioșc de presă. Nu mi-ar fi schimbat nici aici hârtia, dar m-am arătat doritor să cumpăr un ziar. Vânzătoarea m-a privit cu un zâmbet de cunoscător și mi-a zis că nu poate să îmi dea rest la o sută. Am ridicat ștacheta: National Geographic, 15 lei. N-a mers nici așa. Pe tarabă mai erau câteva cărți, nu mai ieftine de 20 de lei.
-Aș vrea să cumpăr o carte cu douăzeci de lei, i-am spus. Aveți rest?
-Avem, zâmbi din nou vânzătoarea.
Erau două cărți având acest preț, cu două ilustre nume feminine în susul coperții. Între Alice Munro și Charlotte Brontë, am ales-o -nu mă întrebați de ce- pe cea din urmă și, cu cartea la subsoară și restul de 80 de lei în mână, am năvălit într-un taxi.

În mod inexplicabil pentru mine, romanul ”Jane Eyre” are de regulă pe copertă o presupusă imagine a eroinei omonime, iar exemplarul recent cumpărat nu face excepție. Mama a citit cartea de câteva ori; eu până în prezent n-am catadicsit să citesc o carte scrisă de o femeie, despre o femeie. Un coleg care n-a auzit niciodată de Charlotte Brontë a crezut că e un fel de Sandra Brown, sau așa ceva. Câteva zile cartea mi-a rămas în geantă, neatinsă.
Mi-am adus apoi aminte de snoava cu sasul care în loc de krumplicukor a cumpărat săpun și în consecință l-a mâncat, pentru că a dat bani pe el. Așa că m-am apucat să citesc cartea.

Trebuie spus că nu mi-a părut rău. Până la urmă e un titlu de referință al literaturii britanice. Iar cine vrea să cunoască modul în care gândesc și văd lucrurile femeile, ar trebui să citească o carte scrisă de o femeie, despre o femeie. Desigur, femeile mint, dar asta nu e un impediment.

Una peste alta, după nici 200 de păginuțe parcurse, am ajuns să recomand cartea.
Privită din exterior, probabil că nicio dramă nu e lipsită de umor; iată două mostre de umor englezesc, întâlnit câteodată unde nu te aștepți:

”-Nu-i nimic mai trist decât să vezi un copil rău, urmă el, mai ales o fetiță rea. Știi unde se duc după moarte cei afurisiți?
[…]
-În iad.
-Și poți să-mi spui ce este iadul?
-Este o prăpastie plină de flăcări.
-Ți-ar plăcea să fii aruncată în acea prăpastie și să stai în vecii vecilor?
-Nu, domnule.
-Și ce trebuie să faci ca să te ferești de o asemenea soartă?
[…]
-Trebuie să fiu sănătoasă și să nu mor.”

”Dar Psalmii? Sper că-ți plac.
-Nu, domnule.
-Nu? Vai, ce rușine! Eu am un băiețel mai mic decât dumneata, care știe șase psalmi pe dinafară și când e întrebat ce-i place mai mult, să mănânce turtă dulce sau să învețe un verset din psalmi, răspunde: ”Îmi place mai mult să învăț un verset, pentru că îngerii cântă psalmi și eu vreau să fiu un mic înger pe pământ”. Atunci i se dau două bucăți de turtă, ca răsplată pentru cuvioșia lui.”

(Charlotte Brontë, ”Jane Eyre”, traducere de Paul D. Marian și D. Mazilu, Ed. Litera, 2018)

29 Responses to “Cum m-am pricopsit cu Jane Eyre”

  1. ecaleopi Says:

    Nici ,măcar” filmul nu l-ațí văzut? Deși pare o regulă ca ecranizările să nu se situeze la înălțimea romanelor, etc…, aș zice că, în acest caz, a fost o reușită.

    Liked by 1 person

  2. ecaleopi Says:

    ,,Desigur, femeile mint,”??

    Liked by 1 person

  3. ecoarta Says:

    Femeile nu mint mai mult decat barbatii! Cred! Da’ stii ceva!??? Toata lumea minte intr-o oarecare masura! Acuma, important e ca sa stim masura!
    Seara buna sa ai!

    Liked by 1 person

  4. Mél@nie Says:

    @”eu – iubind cu disperare suferința.” – da, toti avem o doza de masochism înnascut(sic!), însa “racii” si “scorpionii” au tone-n stock… 😀
    * * *
    @”Charlotte Brontë a crezut că e un fel de Sandra Brown, sau așa ceva.” – pai chiar asa si e, nu?! 😉 “bestiala” asociatie de idei… 😀

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Nu știu dacă e un fel de Sandra Brown, că Sandra Brown chiar n-am citit, însă, cum nu le putem citi pe toate, ne bazăm uneori pe opiniile oamenilor avizați și de încredere, chiar dacă asta e un soi de masochism. 🙂

      Liked by 1 person

  5. Irina Says:

    Cu aceste lecturi … semisiropoase și amăgitoare mi-am hrănit adolescența. Am văzut și toate ecranizările. Drăguț, frumos aș putea spune, dar…neverosimil 😉 . Fără legătură cu natura umană reală. Nu mai recomand nimănui decât în scop științific, de studiu al istoriei literaturii 😆 .

    Like

    • Nautilus Says:

      Poate că ansamblul este neverosimil (femeile mint, am zis mai sus), dar eu, fiind cumva mai măcelar de felul meu, îl iau pe bucăți, iar bucățile sunt autentice și naturale.

      Oare ați mai avut cândva un blog?

      Like

      • Irina Says:

        Da, am mai avut un blog unde am scris incognito, să spun așa. Mai puțin cenzurat. Un fel de jurnal terapeutic. L-am șters după o vreme. Acesta este primul meu blog însă, cel cu vechime. 🙂

        Like

      • Nautilus Says:

        Partea proastă e când dispare câte un blog cu tot cu comentarii inteligente ale altora, ale mele mai ales. Nu mai țin minte dacă e cazul aici. Oricum, de la o vreme m-am învățat minte. 🙂

        Like

  6. sweet & salty Says:

    E o scriitoare minunată, clasic englez (că nu există aici forma de feminin). Nici o legătură cu S. Brown, care nu e chiar literatură, părerea mea, care se aliniază altora mult mai avizate. 🙂 Sâmbătă frumoasă!

    Like

  7. beausergent Says:

    Am început-o nu cu multi ani în urmă, dar fără convingere. Mi-a plăcut însă, cum ziceți, unele nuanțe de autoironie ale personajului. Nu era doar vai, vai, vai ce răi sunt unii. Mai răzbătea câte-un ce parcă io-s mai bună? Așa mi s-a părut… Poate am greșit, mai știu eu?…

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Fără convingere îmi încep și eu ziua; dar cartea ați terminat-o?

      Aș mai putea da o mulțime de citate interesante din ea, un fel de începuturi de filosofare. Iată, de exemplu, unul bun pentru dascălii de altădată:

      ”-Dar când domnișoara Temple își predă lecțiile, gândurile îți mai rătăcesc?
      -Nu, firește; sau, oricum, rar de tot. Fiindcă domnișoara Temple are totdeauna să-mi spună ceva mai nou decât gândurile mele; graiul ei este deosebit de blând și ceea ce mă învață ea este adesea tocmai ce doream eu să aflu.”

      Cuvintele citate la a doua linie de dialog îi aparțin lui Helen Burns, personaj serafic în care Jane are ocazia să vadă o trăire autentică a creștinismului, nu aceea fariseică, falsă și revoltătoare, care îi fusese servită până atunci (de remarcat totuși o anumită nuanță aparent eretică, pentru Helen trupul fiind o închisoare a spiritului din care acesta își așteaptă eliberarea, nu un templu).

      Și un monolog al lui Jane Eyre:

      ”…Libertate, Bucurie, Pasiune, cuvinte cu adevărat desfătătoare, dar care pentru mine nu-s altceva decât sunete deșarte, trecătoare și fără semnificație. Dacă aș fi vrut să le ascult, ar fi însemnat numai să-mi pierd timpul. Însă Robie! Asta are un înțeles. Oricine poate robi. Eu am robit aici opt ani; tot ceea ce doresc acum este să robesc în altă parte.”

      Liked by 1 person

      • beausergent Says:

        … n-aaaam terminat-o (față tristă). Dacă într-o vreme citeam “la metru” (îmi cumpăram un metru de cărți de la anticariat, faine, nu mă puteam abține) și o vreme aveam treabă, cartea asta am luat-o din setul rămas de la părinți, două bpt-uri îngălbenite de vreme și citeam seara, înainte de culcare. Lectură de informare, la început, surpriză plăcută pe parcurs. Imboldul inițial nu a fost, însă, suficient de consistent, ca să duc “proiectul” până la capăt. Nu cred, însă, că nu va prinde cartea asta un flux favorabil, care să mă facă să o citesc cu interesul pe care, clar, îl merită.

        Liked by 1 person

      • Nautilus Says:

        Dacă ați fi dat 20 de lei pe ea, probabil că ați fi terminat-o până acum. De regulă banii își aduc mica lor contribuție motivațională; și când îi iei și când îi dai.

        Liked by 2 people

      • beausergent Says:

        Categoric. N-am vrut să zic, dar, probabil, am abandonat-o pentru o carte pe care mi-o cumpărasem eu și nu apucasem s-o citesc.

        Și acum mă tot uit luuung la Merejkovski – Romanul lui Leonardo da Vinci sau Invierea zeilor, cumpărat cu ani în urmă de la anticariat și necitit. Am început cartea de vreo patru ori. De data asta nu mă mai las :).

        Liked by 1 person

  8. beausergent Says:

    La recitire, am observat în comentariul meu un dezacord cât casa, reziduu ar re-re-formulării textului inițial. Asta e. Să mă ierte Veorica, mno, ce să mai știu zice..

    Liked by 1 person

  9. anna c. ronescu Says:

    Cât efort pentru camuflarea unei emoții! Și nu mă refer atât la text, cât la comentarii. Cel mai mult mă surprinde reacția doamnelor. Între Charlotte Brontë și Sandra Brown e o diferență – cam între „Pe Mureș și pe Târnavă”
    și „Între blocuri”. 🙂

    Liked by 2 people

  10. Nautilus Says:

    În fine am isprăvit și cartea, zilele astea. Greu.

    Multe amănunte m-au intrigat; ele, ca și monologurile personajului principal, dau probabil savoarea cărții. Aș zice că firul narativ șchioapătă un pic, cel puțin din perspectiva contemporană.

    Poate că e ușor să empatizezi cu un om privit pe dinăuntru, cum este Jane Eyre în carte. Îl privești cu îngăduință, îi înțelegi logica sentimentelor și a convingerilor, ajungi să ții un pic la el. Mi-am dat seama însă că, dacă aș întâlni un personaj asemănător în viața reală, mi s-ar părea -s-o zic în engleză- ”somewhat annoying”, iar uneori ”a real pain in the ass”, statut pe care probabil și l-ar asuma cu mândrie.
    În roman mica manipulatoare aricioasă avea doar 19 ani, însă o remarcabilă maturitate în cuget și simțire. M-a impresionat, parol.

    Liked by 1 person

  11. Nautilus Says:

    P.S.
    Înainte ca această minunată carte să înțepenească pentru o lungă vreme în bibliotecă, să menționez -pentru savoarea lor- niște mentalități victoriene, cărora Jane Eyre le dă glas interior:

    ”…la urma urmei țăranii englezi sunt cei mai învățați, mai cuviincioși și mai demni din Europa; de atunci am mai văzut paysannes și Bäuerinnen și cele mai bune dintre ele îmi păreau ignorante, grosolane și stupide față de fetele mele din Morton.”

    ”Pe măsură ce crescu, o serioasă educație englezească corijă în mare măsură defectele ei franțuzești. Când plecă de acolo, am găsit în ea o tovarășă plăcută și binevoitoare.”
    (e vorba de micuța Adèle, trimisă la un pension cu regim moderat, întru remedierea temeinică a unor metehne congenitale)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: