Șoarecele și motanul

Demult, un șoarece bătrân
trăia în podul plin cu fân
și încercat-au în zadar
toți să-l înhațe, iar și iar:
și cucuveaua și-un motan
și-un șarpe; și vreme de-un an
stăpâna casei i-a întins
curse din plin, dar nu l-a prins.
Iar nevăstuici au răscolit
podul întreg; nu l-au găsit,
fiindcă avea mișcări istețe.
Și a murit de bătrânețe.

Doar peste ani motanul bleg
sub paie l-a găsit întreg,
cu blana sură-argintie,
bine uscat, ca o mumie.
-Of, șoricioiule hapsân,
o viață te-ai ascuns în fân,
zise motanul; pentru ce?
Primește-ți datul precum e!
Ai stat flămând și tot pitit,
nevastă nu prea ți-ai găsit,
niciun prieten, niciun glas…
Mereu fricos la orice pas,
pe lume ți-ai aflat vreun rost?
O știm cu toți: ai fost un prost!
Și-un egoist! Și-un răsfățat!
Măcar de te lăsai mâncat…
Măcar acum… dar te-ai uscat!
Of! hai să-ți zic eu care-i treaba:
tu ți-ai trăit viața degeaba.

Advertisements

4 Responses to “Șoarecele și motanul”

  1. ioansperling Says:

    Splendida! Rima,ritm Respect!

    Like

  2. condeiblog Says:

    Da. Cum zice și Ioan. Pe deasupra are temă și morală. Mi-a plăcut cu adevărat!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: