Portretul regelui

(O povestire din 2012, pe care am publicat-o întâia oară pe amintiri-din-cretacic.blogspot.com, ”borgesiană” în opinia soției mele. Azi, fiind ziua de naștere a lui J.L. Borges, mi-am adus aminte și de povestire.)

 

În sala tronului se afla o frescă pictată în urmă cu o mie de ani şi refăcută des, în tot acest răstimp. Era portretul unui rege din vechime, fericitul Augas, despre care se spune că a fost cel mai frumos dintre muritori.
Se mai spune că portretul s-a întâmplat să aibă o uşoară imperfecţiune, pe care pictorul dorise să o repare. Regele, însă, a dorit ca fresca să rămână aşa pentru tot timpul vieţii sale, fără să spună nimic despre ce şi-ar dori să se întâmple cu ea după aceea.

După moartea lui Augas, curtenii s-au strâns în sala tronului şi i-au privit chipul din frescă; ar fi semănat bine cu regele pe care îl ştiau, dacă i-ar fi adus unele retuşuri. Asta s-a şi întâmplat, pentru că Augas, din cripta lui de marmură, nu s-a mai împotrivit.
De-a lungul anilor, apoi, portretul a suferit nenumărate modificări, atât pentru că se dorea aducerea lui către o frumuseţe desăvârşită, cât şi pentru că se descopereau noi mărturii despre felul în care arăta regele în realitate, necorespunzând întru totul cu chipul lui pictat.
După sute şi sute de ani, savanţii au remarcat anumite tendinţe convergente în modificările care se aduceau frescei; faţa refăcută de nenumărate ori părea să se apropie de tiparul unui anume chip omenesc, pe care savanţii l-au conturat şi l-au prezentat ca pe “chipul de la infinit al lui Augas”. S-a crezut că aceea este adevărata sa faţă.
Era chipul blând şi -într-adevăr- de o rară frumuseţe al unui bărbat trecut de treizeci de ani. Acel om trăise aievea, însă nu era regele Augas, ci pictorul care l-a înfăţişat întâia oară.

4 Responses to “Portretul regelui”

  1. anna c. ronescu Says:

    „După chipul și asemănarea Sa”. : )

    Like

    • Nautilus Says:

      Eu n-am privit dincolo de Infinit, dar s-ar putea să aveți dreptate.

      Rezumând povestea, un portret imperfect (inclusiv din punctul de vedere al pictorului), dar acceptat de către cel înfățișat în el, este retușat de către mai mulți oameni de-a lungul anilor astfel încât să tindă către o anume perfecțiune, nu neapărat obiectivă, dar transpersonală. Iar portretul de care se apropie ei nu este portretul celui înfățișat inițial în el, ci al pictorului.

      Poate că singurul portret perfect al pictorului ar fi fost un autoportret -și aici cred că mă apropii de ceea ce ați spus.

      S-ar putea deduce și faptul că, încercând să aflăm cu orice preț realitatea obiectivă din spatele unei exprimări, descoperim tocmai subiectivismul ei. Încercând să contureze cât mai bine realitatea pe care a reprezentat-o (imperfect) pictorul, corectorii portretului se apropiau nu de ea, ci chiar de pictor.

      Să zicem că spun ceva imperfect (desigur), iar cineva îmi rectifică exprimarea, spunând ceva mai corect; ei, bine, acest ceva nu descrie mai bine realitatea pe care doream să o exprim, ci mă descrie ceva mai bine pe mine. Straniu.

      Like

  2. anna c. ronescu Says:

    Am citit undeva că existența unei opere de artă începe odată cu critica (în sensul de interpretare), iar tendința acesteia de a apropia sau chiar de a identifica opera cu autorul este, până la un punct, firească. În literatură mai ales biografia autorului este definitorie pentru interpretarea artei sale.
    Cred că unui artist îi este imposibil să nu împrumute ceva din personalitatea, viața sau concepțiile proprii în ceea ce creează. Eu am pornit de la ideea (blasfemică, poate) că orice artist este un mic Dumnezeu, deci creația îi va fi „după chip și asemănare”, chiar dacă nu intenționează, ba, fără să realizeze acest lucru.
    Mi-a plăcut mult povestirea dumneavoastră iar imperfecțiunea portretului îmi amintește de poezia despre cub a lui Nichita Stănescu.

    Like

    • Nautilus Says:

      ”orice artist este un mic Dumnezeu, deci creația îi va fi „după chip și asemănare”, chiar dacă nu intenționează…”

      Adevărat, dar, dacă ar fi fost doar asta, povestirea ar fi fost prea simplistă… în opinia mea, desigur 🙂

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: