Țiuitul

De dimineață se auzea un țiuit. Din când în când, nu continuu. M-am închis în birou, ca să ascult mai bine zgomotul produs de propriile urechi; dar țiuitul a dispărut.
M-am dus apoi la dugheana din colț, să-mi iau ceva de mâncare. Era o vânzătoare nouă, o fată cu tenul pământiu, slabă și cu capul foarte mic. Acest ultim amănunt m-a surprins neplăcut, ca un avertisment fatidic. Un cap extrem de mic, cât un pumn.
Mă uitam la mărfurile de pe raft; o înghesuială pestriță, amuzantă oarecum și destul de insalubră. Vânzătoarea mi-a spus ceva, cu un glas ascuțit, plângător parcă; n-am înțeles. Când m-am întors spre ea, i-am văzut capul micșorându-se din ce în ce mai mult, până a ajuns un punct deasupra gâtului, subțiat și el de la bază spre vârf. Iar vocea i s-a transformat într-un țiuit; unul din cele pe care le auzeam de dimineață.

2 Responses to “Țiuitul”

  1. racoltapetru6 Says:

    Am o vecină care seamănă mult cu vânzătoarea descrisă de tine. Cred că și țiuitul ei îmi persistă la fel de tare în cap.

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: