Fluturele

Toți țăranii aveau arme. Agricultura și războiul sunt indisolubil legate: trebuie să-ți poți apăra câmpul și recolta. Iar dacă recolta nu se face, să poți să o răpești de la alții; dreptul foamei și al supraviețuirii. Doar țăranii robi au fost lipsiți de arme și de apărare.

Dar puștile vechi ale țăranilor nu se puteau compara cu armele lui Victor; precizia și puterea lor de foc era fără egal, cel puțin prin locurile acestea. În ultima lună chiar ștersese două sate de pe fața pământului, din păcate cu tot cu rezervele de hrană. Asta nu înțelegea la țărani: de ce se mai apără când văd că nu au nicio șansă contra lui? De ce nu acceptă șansa pe care le-o acordă? În singurul sat care i s-a predat vreodată, un cătun nenorocit cu cincisprezece locuitori, le-a lăsat oamenilor, așa cum a promis, hrană pentru trei luni.

Acum Victor își instalase echipamentul pe culmea unui deal, la vreo zece kilometri de Vălișoara. Începu asaltul prin distrugerea posturilor de pază ale satului, ușor de reperat. Apoi, printr-o dronă vorbitoare, le ceru oamenilor să se predea. Câțiva săteni în vârstă se adunară, neînarmați, în cerc sub dronă.
-Gunoiule! îi strigă primarul. N-ai să vezi nimic de la noi. Să te duci la dracu care te-o făcut!
-Nu m-a făcut dracul, răspunse calm Victor. Vă las provizii pentru trei luni. Dacă nu, vă execut.
-S-o execuți pe mă-ta! urlă primarul. Las’ că ți se termină ție boambele odată!
-Asta nu pricepeți voi, că nu mi se termină bombele niciodată. Cât o fi Soarele pe cer. Nu aveți cu ce să vă apărați. Dar m-am săturat să omor oameni. Dați-mi de bunăvoie ce v-am zis și gata.
-Nu-ți dăm, mă, nimic! Ce-o să ne faci? Ne omori. Măcar am trăit. Tu nici n-ai trăit vrodată, mă gunoiule.

Un glonț reteză capul primarului. Păcat, cugetă Victor. Era un cap frumos, cu trăsături bine definite, exprimând optimism și dârzenie.
Acum urma să dea cu un pulverizator de suprafață. Dacă rezervele de hrană erau în subteran, rămâneau intacte. Gazul extrem de nociv din urma exploziei se risipea în câteva ore. Iar oamenii care s-ar fi ascuns sub pământ cu măști de salvare urmau să fie uciși de ”săpători”, insecte-robot a căror specializare era detectarea adăposturilor subterane.

După trei ceasuri, în sat era moloz și liniște. Victor fumă o țigară sintetică. Era vremea să coboare cu transportorul.
Un fluture mare și albastru, nemaivăzut, zbură o vreme în jurul lui Victor, după care se așeză pe gura pistolului pe care acesta îl avea la brâu. Victor îl privi o vreme cu uimire, ținându-și respirația. Își scoase pistolul. Fluturele nu pleca de la gura armei, de parcă ar fi vrut să înțepenească acolo pe vecie. Victor îl mai privi câteva clipe, apoi își duse țeava pistolului cu fluture la tâmplă, și trase.

8 Responses to “Fluturele”

  1. doar verde Says:

    Am spus în gând: „bine că a tras!”

    Like

  2. racoltapetru6 Says:

    O dovadă că fluturii pot avea un impact major, nu numai prin bătăi de aripi și nu numai în ceea ce privește vremea. 🙂

    Like

    • Nautilus Says:

      M-a inspirat un fluture din specia Morpho menelaus; o imagine comună, apare des și prin reclame.

      Tot în ceea ce privește vremea, Morpho menelaus poate să zboare prin ploaie.

      Like

  3. anna c. ronescu Says:

    Genul de scriere care vă definește și vă individualizează, literar vorbind. Oarecum austere stilistic, povestirile dumneavoastră excelează prin originalitate, naturalețe și rigoarea expunerii, dincolo de imaginația debordantă. Sper să le strângeți pe toate într-un volum (dacă nu ați făcut-o, deja).
    Acum, după ce v-am lăudat destul :), vă spun și că aceste povestiri îmi dau, de multe ori, fiori reci. Sigur, tot natul e obișnuit cu ei (cu fiorii, zic) începând de la basmele copilăriei și continuând cu Mircea Eliade, Kafka sau Arthur Clarke. Mi-aș dori să citesc, cândva, o fantezie literară cu o lume idilică, perfectă, plină de norișori, inimioare și fluturași. Sau nu! 🙂

    Liked by 2 people

    • Nautilus Says:

      Să știți că am savurat acest comentariu, acum n-are rost să mă ascund. Dacă îmi scrieți și o prefață, promit să apar cu volumul de povestiri pe piața literară. Iar una din povestiri va fi cu norișori, inimioare și fluturași, cu dedicație 🙂

      Liked by 2 people

      • anna c. ronescu Says:

        Este părerea mea sinceră că ar trebui să scoateți cartea de povestiri ba, dacă le mai ajustați puțin latura științifico-filozofică, și o carte cu poezii pentru copii; două genuri diferite dar din câte știu, ambele căutate și apreciate.
        E foarte tentantă povestirea cu dedicație dar, pe lângă faptul că nu cred să fiu în stare, n-ar fi păcat să vă prefațeze un no name? 🙂

        Liked by 2 people

      • Nautilus Says:

        Până voi scoate eu cartea de povestiri, dumneavoastră veți fi deja un nume consacrat. Și sunt sigur că ați scrie o prefață foarte bună; spre deosebire de majoritatea celor scrise de ”consacrați”, care de obicei doar certifică faptul că aceștia n-au priceput mare lucru din carte 🙂

        Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: