N-am mai tras un loz -câștigător sau necâștigător- din copilărie. Treaba stătea cam așa: dădeai șase lei -să zicem- și trăgeai un loz. În marea, imensa majoritate a cazurilor, lozul era necâștigător și puteai eventual doar să-l păstrezi ca amintire. Dacă era câștigător, puteai câștiga maxim tot șase lei. N-am văzut pe nimeni care să câștige la loz în plic mai mult decât a investit. Cu toate acestea ”loz în plic” se juca. Jucau nu doar copii, ci și oameni în toată firea. Ți se propunea un pas în hazard, iar asta e o formă de libertate. Țin minte și acum bucuria ”câștigătorilor”, acel zâmbet al răsfățaților sorții, care primeau înapoi cât dăduseră, asta fiind deja o importantă favoare a destinului. Țin minte emoția, înfrigurarea pe care o simțeam când alegeam un loz. Acum, știind că n-aș putea câștiga mai mult decât cheltuiesc, mi s-ar părea absurd să joc. Probabil am îmbătrânit.
December 29, 2017 at 00:01 |
N-ați îmbătrânit, ați devenit cumpătat! Dacă jucați și iese lozul câștigător, aveți o masă bogată, cumpătat fiind aveți o masă îndestulătoare. :)) (am adaptat un proverb a lui Clement Alexandrinul)
LikeLiked by 1 person
December 29, 2017 at 15:15 |
Da, e aparent o consolare, cu toate că până și cumpătarea poate fi în exces.
LikeLike
December 29, 2017 at 00:04 |
Se numeşte maturitate, se zice. Şi această maturitate e responsabilă cu îngrădirea libertății, pare-se.
LikeLiked by 2 people
December 29, 2017 at 15:15 |
Maturitate era pe la 25 de ani, acum nu mai știu cum să o numesc. 🙂
LikeLiked by 1 person
December 29, 2017 at 06:32 |
Pentru mine, emoția făcea toți banii. Când îi aveam.
LikeLiked by 2 people
December 29, 2017 at 15:18 |
Eu le mai ceream bani părinților. Câteodată îmi dădeau chiar și pentru treaba asta.
LikeLiked by 1 person
December 29, 2017 at 10:22 |
ah, loz în plic… “o tempora, o mores!” – fuse si se duse… 🙂
LikeLiked by 1 person
December 29, 2017 at 15:20 |
A trecut vremea ciudatelor bucurii simple.
LikeLiked by 1 person
December 29, 2017 at 11:39 |
Aş fi curioasă să văd un fel de clasament, să aflu câţi se opreau acolo, cu bănuţii returnaţi. Am o vagă impresie că cei mai mulţi alegeau ca în locul banilor să mai tragă un loz. Care, în 9 cazuri din 10, era necâştigător.
LikeLiked by 1 person
December 29, 2017 at 15:22 |
Da, în general așa se întâmpla (era însă necâștigător în ceva mai multe cazuri). Totuși eu am păstrat multă vreme un loz câștigător, ca trofeu.
LikeLiked by 2 people