Număratul banilor

Pe la 1747, negustorul Teodosie Râmniceanu știa prea bine că pe lume nimic nu e gratuit și totul se plătește, chiar dacă ar fi doar să îți numeri banii. Însă nevoia îl îndemnă să facă și acest lucru.
Galbenii erau împărțiți în două grămăjoare, iar Teodosie Râmniceanu privea cu ochii măriți de spaimă cum grămăjoara cu galbeni încă nesupuși socoatei se împuținează din ce în ce mai grabnic, pentru că și număratul se plătește. Când grămăjoara se făcu mică de tot, putea să vadă chiar, din când în când, câte un galben năruindu-se în nimic. Plata. În lăcomia lui, negustorul începu să numere din ce în ce mai repede, trecând galbenii în cealaltă grămăjoară, de care neantul hulpav nu se atingea.
Însă într-o clipă a ceasului rău, Teodosie Râmniceanu luă în mână un galben care tocmai dispărea; și galbenul n-a mai dispărut, însă nici negustorul nu l-a mai pus în cealaltă grămăjoară, pentru că înlemnise în loc. Și, în fapt, înțepenise întreaga roată a lumii, nici apele nu mai curgeau, nici Soarele nu se mai rotea pe cer, iar păsările au rămas suspendate în aer, fără să mai dea din aripi, pentru că nici să cadă nu se mai putea.
Așa a încetat lumea lui Teodosie Râmniceanu; nu s-a sfârșit, dar nici nu a mai continuat. Noi acum trăim în altă lume, care și-a găsit drumul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: