Căldură mare

Acum câteva zile am intrat, ud leoarcă de transpirație, într-o farmacie.

-Bună ziua, zic. Aș dori o cremă de protecție solară cu factor 50+.
-Pentru adulți?
-Nu.
-A, mda, să vedem ce avem.
Și farmacista a inspectat un raft.
-Uitați, avem ceva cu aromă de căpșuni, e în regulă?
-Da.
-Nu ați dori și o loțiune de aplicat după expunere? Merg bine împreună.
-Ba da.
Și farmacista a căutat, vreme de câteva minute, într-un sertar.
-Ne pare rău, nu avem, zise ea, pe un ton sever. Dar pentru dumneavoastră nu doriți ceva? Dumneavoastră nu vă protejați?
-Păi…câteodată…mă mai protejez. Acum lăsați așa.
-Aveți card la noi?
-Nu știu, s-ar putea, dar nu-l am la mine.
-Spuneți-mi CNP-ul.
Să-i spun CNP-ul? fie. E doar o succesiune de cifre, la urma urmei.
-Cum, azi e ziua dumneavoastră?
-Da, răspund eu.
-La mulți ani, zise farmacista, privindu-mă cu neîncredere. Ne pare rău, nu aveți card la noi.
-Mi-ați putea da apa aceasta termală, cea la reducere? întreb eu, arătându-i un spray de pe tejghea.
-Reducerea este doar cu cardul. Ne pare rău.
Și m-a privit cu un fel de milă.

Întors acasă, îl chem pe fiu-meu, proaspăt absolvent de grupa mijlocie.
-Uite, mâțule, înainte să ieși afară te dau cu un pic de cremă din asta pe botic… să nu te pârlească soarele.
-…
-Ce-i, nu-ți place că-ți zic ”mâțule”?
-Cum ar fi dacă eu ți-aș zice ție ”mâțule”, ar fi urât sau frumos?

Advertisements

%d bloggers like this: