Râde ciob de oală spartă

”…dacă vasele de lut pictate se sparg cu ușurință, fragmentele lor, cel puțin, rezistă, fără daune considerabile, coroziunii secolelor. Iată pentru ce se poate spune, parodiind vorba poetului, că ciobul singur e nemuritor.”

(François Chamoux, ”Civilizația greacă în epocile arhaică și clasică”, trad. Mihai Gramatopol, Ed. Meridiane, București, 1985)

Advertisements

8 Responses to “Râde ciob de oală spartă”

  1. ane Says:

    “ciobul singur e nemuritor” dar, fără valoare,păstrător de amintiri… 🙂

    Like

    • Nautilus Says:

      Cu cioburile rămânem. Cioburi de amintiri, de oglinzi sparte, de identități.
      Cioburile vor rămâne și în urma noastră, ele ne vor supraviețui. Poate cineva se va pricepe să redea conturul întregului; dar nu întregul.

      Like

      • mutareainplic Says:

        …care cioburi, ale noastre fiind, mai au și indecența uneori să își râdă de noi, rămășițe-oale sparte ce suntem.

        Liked by 1 person

      • Nautilus Says:

        Oala spartă este defectă prin definiție. Dar ciobul? poți spune, de exemplu, că un ciob este știrb? Sintagma ”ciob perfect” nu are, desigur, sens, dar nici cea de ”ciob imperfect”. Oala spartă, în schimb, este o ratare de dimensiuni cosmice: putea fi perfectă, dar nici măcar nu e întreagă.

        Liked by 1 person

      • mutareainplic Says:

        Chiar și după un timp îndelungat, un ciob tot mai poate fi folosit: mai scrijelești o suprafață, mai desenezi prin praf. Pe când oala spartă nu mai are vreo utilitate, e bună de aruncat. Firește, ea poartă speranța mântuirii: fie să se întregească, fie să se facă de tot cioburi.

        Liked by 1 person

      • Nautilus Says:

        Da. Mi-am adus aminte o utilitate a ciobului, în Cartea lui Iov:
        ”Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş.”

        Liked by 1 person

      • mutareainplic Says:

        Da, da! Sunt convins că, dacă rănile care stricau vasul trupului erau toate ale diavolului, ciobul fusese lăsat drept mângâiere de însuși Dumnezeu. Ce destin, să scarpini rănile lui Iov, celui umil.
        Ciobul acela, din care oală o fi fost desprins?

        Liked by 1 person

      • ane Says:

        Contur in cel mai fericit caz,adevarul îl știe doar întregul. Omul fiind cea mai complexa ființa, singura vorbitoare. Ar trebui sa fim fericiți si numai pentru asta.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: