Eu și melcul

Acum câteva zile am fost cu melcul la psiholog. În ultimul timp părea foarte trist; tăcea și se închidea mereu în cochilia lui. Când îi cântam ”melc, melc, codobelc”, mi se părea că-l scot afară cu forța; ieșea din găoace cu o expresie de lehamite cumplită.
Îi mai citeam poezii. Le prefera pe cele triste. Țin minte că a fost foarte impresionat de aceste versuri din balada ”Miorița”:
”De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?”

A lăcrimat atunci; cu lacrimi de melc. Probabil că n-aveți de unde ști ce sunt acelea.

Nu știu dacă ședința de psihoterapie a dat rezultate. Cert e că s-a întors de acolo foarte târziu și cu unele idei bizare.
De exemplu, era convins că trebuie să renunțe la cochilie și să-și trăiască ”liber” viața. Apoi mi-a mărturisit că este hermafrodit, ca toți melcii de livadă, și că de mulți ani și-a reprimat feminitatea. În parte asta fiind și vina mea, pentru că l-am considerat mereu băiat.

-Mă Nilă, i-am zis. Hai să-ți zic eu cum stă treaba. Tu știi câți ani ai? Ai îmbătrânit, vere, asta e problema. La vârsta ta nici nu ajung de obicei melcii din sălbăticie. De ce nu ieși la pensie? Și de ce să renunți la cochilie? nu știi că asta te face melc? Fără ea ai fi ca limacșii ăia scârboși. Hai mai bine să mâncăm o salată împreună și pe urmă îți caut un bilet de vacanță într-o seră cu arbori exotici. Poți să iei și o melcuță cu tine; sau melc, dacă preferi.

A fost ultima discuție pe care am avut-o cu el. Bineînțeles că s-a supărat pe mine și a plecat. M-am luat după dâra de mucus, să îl găsesc; e unul din foarte puținii mei prieteni adevărați. Dar, din păcate, ploaia de azi noapte i-a șters urmele.

Advertisements

14 Responses to “Eu și melcul”

  1. clipederaidiniadulmeu Says:

    Superb, Abia aştept poveştile dumneavoastră. Îmi place mult candoarea cu care sunt relatate şi desigur profunzimea ideilor. Să vă felicit? E prea puţin. Bună dimineaţa!

    Liked by 2 people

  2. racoltapetru6 Says:

    Mi-ai amintit de Pane, animalul meu de companie. Tot nonconformist și încăpățânat.

    Liked by 1 person

  3. ane Says:

    Asocieri subtile cu realitatea.

    Liked by 1 person

  4. Mél@nie Says:

    va sugerez sa continuati a-i citi poeme… 🙂 de ce?… cre’ca un poem are un fel de forta subtila, pentru a ne indica “umbrele ascunse” ce rareori dorim sa le zarim… chiar si-un singur vers poate da la o parte orice “fatada” pentru a ne pune-n fata realitatii concrete pe care, uneori, refuzam s-o admitem… 🙂
    * * *
    ah, ma gândeam la unii dintre compatriotii mei care consuma melci preparati la cuptor, cu usturoi si patrunjel… (un) blasfem gasteropodic, nu alta! 😀

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Mi-ați adus aminte vorbele lui Octavian Goga: ”Arta este un duhovnic implacabil. Oricît am cerca să-i ascundem realitatea, ea ne smulge adevărul întreg.”

      Aș putea să-i citesc poezii, chiar dacă nu-l mai găsesc. Îmi imaginez că sufletele sunt asemenea unor oameni care, stând într-o sală, se joacă pe niște calculatoare un joc online (să-l numim ”viața”), fiecare din ei având un avatar în acest joc. Oamenii se pot întâlni unul cu celălalt în joc (=în viața concretă de zi cu zi), dar poate ar fi mai simplu să-și ridice privirile din ecran, să-și dea seama că sunt în aceeași sală și să vorbească simplu unul altuia, ca de la suflet la suflet așadar.

      Am scris mai demult 18 cuvinte despre compatrioții dvs. … ”an franse” 🙂
      https://alphagora.wordpress.com/2016/12/19/oare-mai-stiu-franceza/

      Liked by 1 person

  5. Oana Says:

    Citindu-vă, mi-am amintit de melcul meu preferat. Pe care-l puneam în fiece dimineață pe o frunză, la adăpost, să nu-l strivească trecătorii veseli, care se uită de obicei, în sus, la nori, copaci, oameni, nu în pământ, ca mine. Până-ntr-o zi, în care n-am mai găsit frunzișul….și atunci unde să-l mai pun la adăpost? L-am lăsat în voia sorții. Poate a ajuns la dumneavoastră…

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Și eu culeg melcii din drum, mai ales pe vreme ploioasă… Pe cei mai mulți îi întorc din drum, ei parcă ar vrea să se ducă direct în stradă. Poate că au nevoie de calcar, le-aș pune un bolovan pe spațiul verde.
      Poate că nu e rău să ne mai uităm din când în când în pământ. Zic și eu…

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: