Necunoscuții

În vagonul și așa nepotrivit pentru o călătorie lungă era aglomerație. Îmi țineam picioarele sub banchetă și corpul înțepenit într-o poziție incomodă, lipit ca o sardea între fereastră și un tovarăș de drum, nici el prea suplu. Noroc cu aerul condiționat. Mă pregăteam de câteva ore de resemnare în compania volumului de O. Paler, când mi-a fost dat să observ, la câteva bănci distanță, o scenă curioasă.
Pe două locuri învecinate stăteau o femeie și un bărbat, suportând o vreme -stoic- înghesuiala și bagajele etajate, oboseala cleioasă și fără scăpare care plutea în aer.
Apoi femeia a ațipit. Pentru cei lipsiți de experiență, e destul de greu să dormi pe un scaun incomod, cu spătarul drept. Așa că, după o vreme, capul femeii a ajuns să se odihnească pe umărul bărbatului. El n-a părut tocmai nemulțumit; a sprijinit-o, ocrotitor, pe pieptul lui, îmbrățișând-o cu o mână. Femeia s-a cuibărit mai bine. Nu știu dacă avea habar ce se întâmplă; cert e că dormea de-a binelea. Somn greu, de om ostenit de viață. Îi priveam năuc; păreau amândoi de vreo 40-45 de ani, doi necunoscuți unul altuia, comportându-se aparent ca adolescenții lipsiți de inhibiții și bun simț. Din nou una din acele situații în care nu știam ce să cred și ce să fac. Oare aveam să asist la vreo scenă, când călătoarea își va fi dat seama că a stat în brațele unui necunoscut? Între timp acesta se apucase de citit, ținând în mâna liberă o carte (după copertă și format, un roman scris de vreun autor român din anii 80).
N-a citit prea mult. După vreun sfert de oră, a început să se pregătească de coborâre. S-a desprins de tovarășa ținută în brațe, cu grijă să nu o trezească și a așezat-o încet pe banchetă, cu capul pe una din sacoșele ei de pânză.

Tot ce-mi mai doream atunci era să se ridice cândva și grăsanul de lângă mine. Însă probabil că dorința lui a fost cea care s-a îndeplinit: am coborât primul, după încă patru stații.

Advertisements

2 Responses to “Necunoscuții”

  1. anna c. ronescu Says:

    Al treilea paragraf poate fi inserat în orice dicționar ca o definiție a poeziei.

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Începusem să număr paragrafele și m-am încurcat. Credeam că al treilea este ultimul, dar nu este.

      Frumos spuneți; și interesant. Nu m-aș fi gândit la așa ceva.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: