Cerbul de plastic

Între puținele jucării care la ora asta îmi mai aparțin se află un cerb de plastic. A trecut până acum prin multe peripeții; iar în cele ce urmează vă voi povesti una din ele.

Pe la sfârșitul anilor 90, plasticul vechi din care era făcut cerbul a început să se deterioreze. Atât de mult încât unul din picioarele din spate devenise sfârâmicios și în cele din urmă s-a desprins cu totul. În ciuda stării ei precare, nu-mi venea să arunc jucăria; dar nu întrevedeam nicio speranță de a o salva. Asta până într-o bună zi, când privirile mi-au căzut pe un anunț din ziarul local:
“Spital de Jucării. Maestrul Conrad vindecă și redă optimismul oricărei jucării. Cazurile grave necesită internare. Tel.: *** ”

Am sunat și am programat îndată o consultație. Era într-adevăr un caz grav; așa că am lăsat cerbul și resturile căzute din el la dispoziția maestrului Conrad, un bătrânel adus de spate, cu părul și barba vopsite blond și niște ochelari gigantici, cu ramă de fildeș.
-Frumoase coarne, zise maestrul, arătând spre cerb și făcându-mi cu ochiul. O să vă contactăm în curs de o săptămână. Are nevoie de multă liniște.
Am plecat. În cabinetul maestrului Conrad mai exista o persoană, ascunsă în umbră, care ne-a urmărit tot timpul în tăcere. Nu i-am acordat importanță.

După trei zile am primit o înștiințare din partea Spitalului de Jucării. Mă anunțau cu regret că rănile cerbului erau atât de grave încât se luase decizia să fie eutanasiat de urgență. Mai trebuia să plătesc sumele aferente pentru trei zile de spitalizare și pentru eutanasiere. N-am terminat bine de citit -cu stupefacție maximă- textul scrisorii, când se auzi o bătaie în ușă.
Era un omuleț brunet și foarte nervos, îmbrăcat în halat albastru.
-Sunt Hans, am fost acolo când ați venit la spital, zise. Conrad…un nenorocit, un mizerabil! Vrea coarnele cerbului ca trofeu, are un perete plin cu din astea. Trebuie să veniți la spital, cât de repede. Poate îl prindem.
M-am urcat în Skoda veche a lui Hans, care a condus până la spitalul de jucării. Acolo m-a invitat să intru pe ușă, în timp ce el -nu știu de ce- s-a apucat să escaladeze o liană, ca să intre pe fereastra deschisă la etaj.

Am intrat și l-am găsit pe maestrul Conrad meșterind ceva la birou.
-O, ați primit scrisoarea? O eroare regretabilă, domnul meu. Era vorba de alt cerb. Al dumneavoastră, iată-l!
Și maestrul scoase cerbul din sertar, reparat de minune. Toate frânturile fuseseră atașate la locul lor, iar plasticul -lipit, îmbibat și poleit cu rășini speciale. Acum era chiar greu să-l mai rupi. În spatele maestrului își făcuse apariția și Hans, făcându-mi semn că totul e în regulă. Coarnele erau la locul lor, cum le știam. Am plătit pentru tratament și m-am întors mulțumit acasă.

După câteva zile am sesizat că unuia din coarnele cerbului îi crescuse o ramură în plus. Asta se întâmplase cândva după ce îl luasem de la spital; acolo le avea exact la fel. Un fapt straniu; dar cine poate ști ce proprietăți au coarnele cerbilor de plastic?

Advertisements

17 Responses to “Cerbul de plastic”

  1. domnuio Says:

    Mi-a plăcut și bine că a fost cu happy end 🙂 !!!

    Liked by 1 person

  2. clipederaidiniadulmeu Says:

    Se pare că şi cerbii de plastic devin mai înţelepţi odată cu trecerea timpului

    Liked by 1 person

  3. Adriana Says:

    Doamne, ce poveste! De poveste! M-a remontat si m-a binedispus. Multumesc….

    Liked by 1 person

  4. racoltapetru6 Says:

    O povestire cu de toate: suspans, umor, nostalgie…

    Liked by 1 person

  5. Poteci de dor Says:

    Frumos mod de a începe o zi citind o astfel de poveste.
    Mulţumesc!

    Liked by 1 person

  6. doar verde Says:

    Mă gândesc că ramura în plus, se voia a fi un “trofeu” pentru Conrad!
    Mi-a plăcut foarte mult Cerbul de plastic, deşi (recunosc), mi-am reamintit (cu aceeași nostalgie) – de Cerbul de aur!( cel din urmă, fiind în imposibilitatea de a fi “restaurat”. Sau poate că nu există încă un Hans, suficient de nervos … 🙂

    Liked by 1 person

    • Nautilus Says:

      Ramura în plus putea fi o dedicație specială din partea maestrului, într-adevăr. E oricum un semn de sănătate înfloritoare și o similitudine -fie ea și vremelnică- între jucărie și organismele vii.

      Like

    • Nautilus Says:

      Și mie mi-a plăcut Cerbul de Aur. Se punea însă problema dacă nu cumva a apus vremea acestui gen de festivaluri-concurs. Și Eurovision-ul mi se pare cât se poate de desuet.
      Însă ele se pot reinventa în ton cu moda și epoca. Rămâne de văzut!

      Like

  7. -X- Says:

    Maestrul Conrad nu era un simplu reparator de jucarii. Era un magician 😉

    Liked by 1 person

  8. Suflet Says:

    Doctorița Plușica mi-a venit și mie în minte 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: