Monștrii

Monștrilor onești
li se pare că nu mai au dreptul să trăiască;
dar totuși trăiesc.

Noaptea se târăsc prin catifele și mătăsuri
-așa cum au învățat de la viermi-
până la tainica masă, cu lumânări eterice.
Și nimeni nu-i vede clefăind
gustările pământului alese,
nimeni nu-i vede cum sorb printre dinții rari
vinurile din care mai beau doar zeii.

Așa ghiftuiți monștrii plutesc în puf și se-mpacă
vremelnic cu viața; le pare
că au și ei
dreptul să trăiască,

dreptul acelui tânăr cu plete de-aramă și trupul gol, perfect,
alergând dimineața prin roua înaltă a ierbii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: