Valea Zânelor

Al Phagora

Într-o după amiază de mai, Luca Deleanu era pe drum spre Valea Zânelor. Auzise de ea în copilărie; puţini mai ştiau numele acelui loc aflat în apropierea unui oraş învecinat.
În hainele de oraş, cu umbrela în mână, Luca privea pe geamul microbuzului câţiva picuri de ploaie rară; mica excursie n-avea oricum să dureze prea mult. Era doar curios; îşi adusese aminte de nume într-un vis. Până în oraşul vecin microbuzul făcea vreo patruzeci de minute; avea timp destul, oraşul era destul de mic pentru a-l străbate pe jos într-o oră-două dintr-un capăt în celălalt.
Demult, bunica îi povestise că mergea pe Valea Zânelor să culeagă ierburi pentru ceai. Era o pajişte prelungă, cu pâlcuri de arbori, la capătul căreia apărea un izvor firav; ajungeai la ea pe un drum de ţară lutos, care se surpa mereu, de la un an la altul, până avea să fie înghițit cu totul. Acestea…

View original post 501 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: