Oaia

(un poem de Maurice Carême)

Priveam o oaie-așa,
Iar oaia mă privi;
N-am zis nimic, nici ea,
Căci ea poate grăi
Din ochii ei de oaie.

La râu plecat de-acasă-i
Pescarul de cu zori;
Cu gheata calcă flori,
Iar inima-i spălătoreasa
I-o zbate în vâltori.

Priveam o oaie-așa,
Iar oaia m-a privit;
Nimic nu ne-am grăit,
Pentru că pricepea
Cu inima-i de oaie.

(trad. @Nautilus)

 

M-am tot uitat la oaie bine
Și oaia s-a uitat la mine.
Dar a tăcut, cum se cuvine,
Căci ea putea să-mi spun-o droaie,
Cu ochii ei blajini, de oaie.

Pe mal, pescarul, din păcate,
Cu cizmele-i strivește flori.
Spălătoreasa însă-i bate
În inimă, spălând, din zori,
În gârlă rufele-nspumate.

Eu m-am uitat la oaie-n fine
Și oaia s-a uitat la mine.
Nimic n-am spus, dar ea, vioaie,
Înțelesese totul bine
Cu buna-i inimă de oaie.

(trad. Aurel Tita)

Țin minte de multă vreme ultima traducere, dinainte de a putea înțelege originalul din franceză pe care -ca un copil ce sunt- m-am străduit un pic să îl traduc și eu mai sus. Puteți găsi originalul, împreună cu traducerea lui Aurel Tita, în volumul ”Cheița fermecată”, Ed. Ion Creangă, 1979. O carte minunată, care a ajuns să fie tipărită, din păcate, doar după moartea autorului, care i-a scris un cuvânt înainte pentru copiii români.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: