Singur pe șosea

Aștept apusul. Se vede până departe; securile și ferăstraiele au doborât pădurea iluziilor. Nu cresc oare iluziile din real, ca plantele din pământ? Putem trăi fără ele? Poate că singura greșeală e să cred că ar putea fi veșnice. Din când în când, însă, văd un loc gol, fără copaci și fără iluzii. Pe câmpul întins singura iluzie sunt eu.

 

Advertisements

%d bloggers like this: