Bătrânul și leul

Bătrânul și leul s-au plăcut de la prima întâlnire, la banca din parc. Era banca bătrânului, acolo se așeza aproape în fiecare seară și privea apusul. Leul avea culoarea apusului. Până la întâlnirea cu bătrânul, toți îl crezuseră un câine vagabond ceva mai mare. Doar bătrânul îl recunoscu, privindu-l prin fumul de țigară (meteahnă veche); apoi își trecu mâna blând prin coama leului și își mai aprinse o țigară. Aveau multe de povestit. Și au povestit o vreme, seară de seară. Uneori bătrânul îi aducea leului câte un kilogram de cotlet afumat, fără ca leul să-i fi cerut vreodată ceva. Iar leul îi aducea bătrânului câte un pachet de țigări, de care nu se știe cum făcea rost.
Însă, oricât de mult i-ar fi plăcut tovărășia leului, bătrânul voia să-l vadă fericit; așa că și-a strâns toate economiile și a reușit să-i cumpere -la preț redus- un bilet de avion spre casă.

De atunci, în fiecare dimineață leul se duce la malul mării, își aprinde un trabuc și privește nostalgic răsăritul. Bătrânul, oricât de bine intenționat a fost, era cam fudul de-o ureche; și, în loc să-și repatrieze prietenul în savană, l-a trimis la Havana.

3 Responses to “Bătrânul și leul”

  1. doar verde Says:

    Aproape că pot desluşi marca trabucului..

    Liked by 1 person

  2. JohnnyEm Says:

    Reblogged this on Biblioteca Cronopedia.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: